La stagione

Il Tabarro | Suor Angelica

Giacomo Puccini

 

Eveniment în cadrul Centenarului Puccini

Spectacol al Operei Române Craiova pe scena Cercului Militar

2 noiembrie 2024, ora 19.00

 

Biletele sunt disponibile online: 
https://iticket.ro/event/ticket/il-tabarro-suor-angelica
și la agenția Operei Române Craiova de la Sala Polivalentă,
Bulevardul Ilie Balaci nr. 6, tel. 0351.442.471,
agentiadebilete@operacraiova.ro

 

Il Tabarro

Operă într-un act de Giacomo Puccini

Libretul de Giuseppe Adami, bazat pe piesa de teatru „La houppelande” a lui Didier Gold

 

 

Conducerea muzicală: Alessandro Tirotta (Italia)

 

Distribuția:

Michele Ioan Cherata

Giorgetta Renata Vari

Luigi Sergey Radchenko (Rusia/Italia)

Tinca Stanislav Voloșin

Talpa Ioan Toma

Frugola – Lilia Istratii

Vânzătorul de canzonette Petrișor Efrem

Doi îndrăgostiți Corina Vlada, Petrișor Efrem

 

Orchestra și Corul Operei Române Craiova

 

Regie artistică: Chris Catena (Italia)

Asistent regie artistică: Arabela Tănase

Scenografie: Răsvan Drăgănescu

 

Acțiunea se desfășoară la Paris, pe un șlep de pe Sena, la începutul secolului XX.

 

Giorgetta trăiește cu gândul la vremurile trecute, când se bucura de libertate, de strălucirea Parisului și de vechii ei prieteni, în timp ce prezentul îi oferă doar o viață de sărăcie, alături de un soț pe care nu îl iubește, în peisajul dominat de figurile barcagiilor și hamalilor parizieni.

 

Pe șlepul lor, Michele și Giorgetta stau de vorbă, hamalii muncesc. Luigi, amantul Giorgettei, cel mai tânăr dintre hamali, suportând din ce în ce mai greu duplicitatea și sărăcia, își anunță șeful că intenționează să plece.

 

Rămași singuri, Luigi și Giorgetta își amintesc clipe frumoase din iubirea lor. Își mai dau o ultimă întâlnire, semnalul fiind un chibrit aprins.

 

Michele își dă seama că soția lui nu îl mai iubește, îi reproșează acest lucru, dar ea, învelită în mantaua lui, îi răspunde evaziv și pleacă. Michele, singur, nervos și cu frământările lui, își aprinde pipa cu un chibrit fără să realizeze că dă astfel semnalul așteptat de Luigi. Îl surprinde, înțelege tot și îl ucide, ascunzându-l în mantaua lui. Giorgetta revine, încercând să își împace soțul. Dar acesta ridică mantaua, oferind femeii spectacolul groaznic al morții lui Luigi.

 

* Nicolae Negrea, Cartea spectatorului de operă, Editura Muzicală a Uniunii Compozitorilor, București, 1958

 

 

Suor Angelica

Operă într-un act de Giacomo Puccini

Libretul de Giovacchino Forzano

 

 

Conducerea muzicală: Alessandro Tirotta (Italia)

 

Distribuția:

Sora Angelica – Renata Vari

Prințesa, mătușa ei – Lilia Istratii

Stareța – Mihaela Popa

Monitoarea (Sora Zelatrice) – Corina Vlada

Stăpâna novicilor – Rodica Dinișoară

Sora Genovieffa – Miruna Dascălu

Sora Osmina – Anca Iosub

Sora Dolcina – Silvia Ceche

Sora medicală – Ada Apan

Surori de pomană – Diana Oșca, Mihaela Leonte

Un novice – Andreea Vasile

Surori mirene – Andreea Vasile, Mădălina Zamfir

 

Orchestra și Corul Operei Române Craiova

 

Regia artistică: Ina Hudea

Asistenți regie artistică: Iulian Dumitraș, Arabela Tănase

Scenografia: Anca Pintilie, Vlad Bulgăr

 

 

Acțiunea se desfășoară în interiorul unei mănăstiri. Maica Stareță face cuvenitele observații după slujba de seară. Două novice sunt pedepsite. Apoi surorile primesc o binemeritată pauză, în care fiecare dintre ele își exprimă dorințele cele mai ascunse, întrebările la care, curioase, vor să afle răspuns. Este un joc ciudat la care participă chiar și Sora Angelica, o ființă retrasă într-o mută suferință, o persoană blândă care-și revarsă dragostea și lacrimile asupra florilor de a căror îngrijire se ocupă.

 

Sosesc două surori care aduc mâncare și alte bunuri, oferite mănăstirii de oamenii miloși. Surorile sunt încântate de cele primite și joaca lor continuă până în momentul în care sunt anunțate că o persoană străină a venit în vizită la cineva din mănăstire. Cine este fericita care va primi vizita? Toate își doresc acest lucru, dar cea mai fierbinte rugăminte este cea a Angelicăi, care așteaptă de șapte ani vești de la familia ei.

 

Momentele de tensiune se sfârșesc, căci Stareța anunță vizita pentru Sora Angelica. Apare mătușa ei, Prințesa, rece și inflexibilă, care îi aduce vestea căsătoriei surorii ei Ana Viola, necesitatea împărțirii moștenirii de familie, dar și cruda veste a morții fiului ei nelegitim, pe care Angelica îl pierduse în urmă cu șapte ani, când fusese trimisă, drept pedeapsă, la mănăstire. Sora Angelica este copleșită de durere, și-l imaginează pe fiul ei printre îngeri, și își dorește din tot sufletul să ajungă la el, în ceruri.

 

Revin celelalte surori care așteaptă să o găsească pe Angelica fericită, în urma vizitei primite. Aceasta însă, cu o bucurie nebună, le anunță că în curând se va întâlni cu fiul ei.

 

Este momentul stingerii. Sora Angelica își ia adio de la surori, de la mănăstire, de la viață, și se otrăvește sperând că astfel își va putea revedea fiul. Subit realizează că a comis păcatul capital, acela al sinuciderii. Știindu-se condamnată la ispășirea veșnică a păcatelor, cere îndurarea Fecioarei. În ultimele clipe de viață, are viziunea copilului ei aflat printre îngeri și moare împăcată, convinsă că a fost mântuită și va ajunge lângă fiul ei iubit.