Stagiune

Cenușăreasa

Dumitru Capoianu

  • Premieră Opera Română Craiova
  • 29 octombrie 2012
  • Durată
  • aprox. 2h – o pauză
  • Menţiuni
  • Spectacol în limba română

Musical în două acte compus de Dumitru Capoianu.

Poveste (libret) de Charles Perrault publicată în Histoires ou Contes du temps passé în 1697.

Versiunea românească a libretului: Ion Lucian și Virgil Puicea.

____
„Cenușăreasa”, spectacolul Operei Române Craiova, programat să se desfășoare astăzi, 26 septembrie 2020, la Teatrul de Vară, a fost anulat din cauza condițiilor meteorologice nefavorabile. Vă mulțumim pentru înțelegere!

____

Spectacol susținut de Opera Română Craiova la Teatrul de Vară

 

Distribuţia:

 

Cenușăreasa - Anca Țecu
Zâna cea bună - Amina Almahadin 
Mama - Edith Mag  
Judith -  Cătălina Șerban
Edith - Laura Dumitrescu 
Ministrul - Dan Cornescu
Prințul - Laurențiu Nicu
Valetul Chiț - Chiț - Gabriel Marciu

 

Baletul Operei Române Craiova

 

 

Regie artistică: Migry Avram Nicolau
Asistent regie artistică: Arabela Tănase
Scenografie: Sorin Novac †
Asistent scenografie: Răsvan Drăgănescu
Coregrafie: Emilian Barteş †
Asistent  Coregrafie: Erna Marin
Sufleur: Mihaela Gomoiu
Regie tehnică: Iulian Tudosie      
Sonorizare: Sorin Tican, Victor Valeriu Mihai
Maestru de lumini: Roberto Bujor 
Machiaj/Coafură: Ioana Boicea, Andra Stanciu   

 

Vă reamintim că este necesar să purtați masca de protecție și să vă păstrați locurile pe toată durata evenimentului, iar accesul este permis persoanelor cu o temperatură de maxim 37.3 grade Celsius.

Cenușăreasa (în franceză Cendrillon) este un basm popular ce întrupează elementul de mit al opresiunii nedrepte urmată de triumf și răsplată. Se cunosc mii de variante ale basmului în toată lumea. Personajul principal este o fată tânără ce trăiește într-o situație nefericită, și al cărui noroc se schimbă. Însuși cuvântul cenușăreasă a ajuns, prin analogie, să însemne „persoană ale cărei calități sunt nerecunoscute, sau care primesc recunoaștere după o perioadă de obscuritate și neglijare”. Povestea populară a Cenușăresei influențează cultura populară internațională, fiind transpusă în alte opere artistice prin elemente de acțiune, aluzii și motive.

Cea mai veche variantă europeană cu această temă a Cenușăresei  este cea intitulată „La Gatta Cenerentola”  sau „Pisica cenușăreasă” care apare în cartea „Il Pentamerone”  a culegătorului italian de basme Giambattista Basile în 1635. Aceasta a stat la baza versiunilor ulterioare publicate de autorul francez Charles Perrault și frații Grimm. (În versiunea fraților Grimm, nu apare zâna cea bună, spiritul mamei adevărate fiind reprezentat de două păsări din copacul de lângă mormântul mamei).

Una dintre cele mai populare versiuni ale basmului a fost cea scrisă de Charles Perrault în 1697. Popularitatea poveștii sale s-a datorat faptului că Perrault a adăugat în poveste dovleacul, zâna cea bună și pantofii de sticlă. Se credea, în mod eronat, de către vorbitorii de engleză, că în versiunea lui Perrault, Cenușăreasa poartă cizme de blană (pantoufle en vair), și că atunci când s-a tradus povestea în engleză, vair (blană) a fost confundat cu verre (sticlă), și că povestea a rămas așa. Teoria cizmelor de blană a fost infirmată.

O altă versiune celebră a fost consemnată de frații Jacob și Wilhelm Grimm în secolul al XIX-lea. Povestea se numește „Aschenputtel”, iar ajutorul vine din partea copacului de pe mormântul mamei. În această versiune, surorile vitrege încearcă să păcălească prințul, tăindu-și părți din picior pentru a face pantoful să se potrivească. Prințul este informat de doi porumbei care scot ochii surorilor vitrege, făcându-le cerșetoare oarbe pentru tot restul vieții lor.

Prima morală a poveștii este aceea că frumusețea este o comoară, dar bunătatea este de neprețuit. Fără ea, nimic nu este posibil, în timp ce cu ea, se poate face orice.

Cu toate acestea, a doua morală a poveștii o atenuează pe prima, și dezvăluie criticile pe care Perrault le vizează: O altă morală: Fără îndoială este un avantaj mare acela de a avea inteligență, curaj, bună creștere și bun simț. Acestea și altele similare. Talentele vin numai din cer, și este bine să le ai. Totuși, chiar și având toate acestea s-ar putea să nu aveți succesul scontat fără binecuvântarea unui naș sau a unei nașe.” De-a lungul timpului, povestea „Cenușăresei”, a format baza unor lucrări notabile din domenii cum ar fi: operă, balet pe gheață, teatru, pantomimă, film și televiziune.

ACTUL I

Cenușăreasa  e o fată frumoasă care rămâne singură pe lume și trebuie să se mute cu mama vitregă, fiind scoasă din familie și devenind o servitoare în propria ei casă. Când vrea să meargă la bal, mama vitregă nu o lasă să se îmbrace cu hainele ei mai vechi deși erau foarte frumoase, ci le dă fiicelor sale să se gătească, pentru ca ele să fie cele mai frumoase la balul de la palat și, în felul acesta, să reușească, măcar una, să-l impresioneze pe prinț. Rămânând singură și plângându-și amarul, fetei i se arată o zână bună care reușește să o facă frumoasă pentru balul care urma să înceapă. Astfel, poruncește valetului, care nu e nimeni altul decât șoricelul Chiț-Chiț, să îi aducă Cenușăresei rochia elegantă pentru bal, iar din „dovleacul din pridvor“ va face  „o caleașcă minunată“, din cele două șopârle care-și aveau sălașul sub „grinzile fântânii“ va face „doi cai focoși pe care îi înhamă la caleașcă“, iar din „corbul cel bătrân, care își are cuibul în stejarul din grădină“ va face „un vizitiu strașnic“, care să o ducă pe Cenușăreasă la balul palatului.

ACTUL II

Ajunsă la bal, frumusețea ei nu putea trece neobservată. Toată lumea vedea cât era de minunată, iar ceea ce li se pare mai interesant și neobișnuit era faptul că avea niște pantofi ca de cristal, ceva ce nimeni nu mai văzuse până atunci. Prințul o privește fascinat de frumusețea ei și dansează cu ea toată seara, chiar dacă toate fetele care se aflau acolo și se străduiau să-l cucerească, nu aveau nicio șansă, pentru că ochii lui erau deja fixați pe o singură persoană. Cenușăresei nu-i venea să creadă că se poate așa ceva, dar condiția pe care i-a pus-o zâna cea bună (nașa ei era aceea că la miezul nopții să se întoarcă acasă pentru că toate cor reveni la ceea ce sunt cu adevărat, adică: vizitiul în corb, caii în șopârle, caleașca în dovleac, iar valetul în șoricelul Chiț-Chiț.

Cei doi se îndrăgostesc, își petrec toată seara împreună, nimeni nu putea să-i mai despartă, dar ceasul începe să bată miezul nopții, ora de întoarcere acasă.

Cenușăreasa împreună cu valetul părăsesc palatul în mare grabă, moment în care-și pierde un pantof.

Următoarea zi prințul pornește cu acel pantof în căutarea fetei care l-a pierdut, hotărât fiind că aceea căreia o sa i se potrivească va fi numai și numai aleasa lui.

După ce cutreieră întreg regatul în lung și-n lat o găsește pe stăpâna pantofului, se căsătoresc și trăiesc fericiți până la adânci bătrâneți

 

*Caietul program de la reluarea spectacolului din data de 29 octombrie 2012