Stagiune

La Boheme

G. Puccini

  • Premieră mondială
  • Teatro Regio din Torino, 1 februarie 1896
  • Premieră Opera Română Craiova
  • 20 octombrie 2011
  • Durată
  • aprox. 3h – două pauze
  • Menţiuni
  • Spectacol în limba italiană cu supratitrare în limba română

Operă în patru acte compusă de Giacomo Puccini.

Libretul de Giuseppe Giacosa și Luigi Illica, după romanul Scènes de la vie de bohème de Henri Murger.

Conducerea muzicală: Walter Attanasi (Italia)

 

Regia artistică: Arabela Tănase

Scenografia: Răsvan Drăgănescu

Concert-maestru: Dan Bozgan

Maestru de cor: Bogdan Botezatu

Pregătirea muzicală: Corina Stănescu, Maria-Cristiana Stan

Sufleur: Viorica Tomuș

Regia tehnică: Mihaela Grama

Maestru de lumini: Roberto Bujor

Machiaj: Ioana Boicea

Coafură: Oprica Ilie

 

 

Distribuţia:

Mimi – Nicoleta Ardelean (Constanța)

Musetta – Renata Vari

Rodolfo Francesco Grollo (Italia)

Marcello Ștefan Ignat (București)

Colline – Sorin Drăniceanu

Schaunard – Dan Patacă (Timișoara)

Benoit – Mircea Tudora

Alcindoro – Dan Cornescu

Parpignol – Marian Dăbuleanu

Sergent – Adrian Grădinaru

Vameş Victor Dimieru

Orchestra şi Corul Operei Române Craiova

Acţiunea se desfăşoară în anul 1830, la Paris, în Cartierul Latin.

ACTUL I

Este ajunul Crăciunului. În mansarda în care locuiesc, poetul Rodolfo şi pictorul Marcello suferă de foame şi de frig. Atmosfera se animă doar atunci când sosesc ceilalţi prieteni şi vecini de mansardă, filozoful Coline şi muzicianul Schaunard, aducând un coş cu mâncare şi vin. Se aud bătăi în uşă. Benoit, proprietarul, a venit să încaseze chiria. Încercând să-i abată gândul de la bani, tinerii îi oferă de băut şi îl provoacă pe bătrânul caraghios să vorbească despre aventurile lui de dragoste. Apoi, prefăcându-se indignaţi de frivolitatea proprietarului, îl alungă scăpând şi de astă dată de plata chiriei. Tinerii se hotărăsc să plece la cafeneaua Momus. Doar Rodolfo mai întârzie câteva clipe pentru a termina un articol pentru ziar. Timide bătăi în uşă îl întrerup. Este Mimi, vecina lui, căreia i s-a stins lumânarea. Scuturată de un acces de tuse, tânăra se clatină. Rodolfo îi oferă un scaun apoi, fiecare pe rând, se prezintă (ariile lui Rodolfo şi Mimi). Lumânările s-au stins, dar razele lunii luminează încăperea sărăcăcioasă. Îmbrăţişaţi, Rodolfo şi Mimi îşi mărturisesc dragostea ce i-a cuprins pe neaşteptate (duet). Cei doi tineri pleacă împreună către cafeneaua Momus unde prietenii îl aşteaptau pe Rodolfo.

ACTUL II

Străzile Cartierului Latin sunt pline de lume. De la un vânzător ambulant, Rodolfo îi cumpără lui Mimi o bonetă roz. Fata este prezentată celor trei prieteni care o primesc cu simpatie printre ei. Cu toţii se aşează în jurul unei mese din cafenea. Pe trotuar trece vânzătorul de jucării Parpignol înconjurat de strigătele bucuroase ale copiilor. În cafenea intră Musetta fosta iubită a lui Marcello. Îmbrăcată într-o toaletă scumpă şi elegantă, ea se sprijină de braţul unui bătrânel caraghios, dar bogat, pe nume Alcindoro. Musetta îl iubeşte încă pe Marcello. Pictorul este şi el puternic tulburat de această întâlnire. Ca să-i atragă atenţia, Musetta cântă un vals în care îşi evidenţiază graţia şi cochetăria (arie). Marcello este din ce în ce mai agitat. Simulând o durere atroce la un picior, Musetta îl trimite pe Alcindoro să cumpere o altă pereche de pantofi. Apoi, fără nici o ezitare, ea se aruncă în braţele lui Marcello. Veseli şi fericiţi, cei şase tineri părăsesc cafeneaua. Nota lor de plată o va achita tot… Alcindoro.

ACTUL III

La un han de la periferia Parisului, Mimi a venit să-l caute pe Marcello. Ea îi povesteşte pictorului cum Rodolfo o ocoleşte fără motiv. Când apare poetul, Mimi se ascunde. Rodolfo îl anunţă pe Marcello că a hotărât să o părăsească pe Mimi. Dar glasul i se frânge şi printre suspine tânărul mărturiseşte adevărul: viaţa lor mizeră agravează boala de plămâni de care suferă Mimi, iar în aceste condiţii, pentru a o salva, el se consideră obligat să-i redea libertatea (duet). Mimi iese din ascunzătoare şi fericită se aruncă în braţele iubitului ei. Dragostea lor este la fel de puternică şi de sinceră ca în prima clipă. Din han ies, certându-se, Marcello şi Musetta care se despart aruncându-şi unul altuia, reproşuri. Rodolfo şi Mimi evocă zilele lor fericite (cvartet) şi amână despărţirea lor până la primăvară.

ACTUL IV

Din nou singuri în mica lor mansardă, Rodolfo şi Marcello se gândesc la iubitele lor Mimi şi Musetta. Sosesc Colline şi Schaunard care nu au găsit nimic de lucru. Făcând haz de necaz cei patru tineri încearcă să uite mizeria care îi copleşeşte. Dar în uşă apare Musetta care anunţă că Mimi este jos, grav bolnavă şi prea slabită pentru ca să poată urcă singură scările. Rodolfo coboară în grabă. Musetta povesteşte cum, îndrăgostită, Mimi a dorit să-şi mai vadă iubitul pentru ultima oară, căci îşi simte sfârşitul aproape. Epuizată de efort, Mimi se prăbuşeşte pe un pat. Marcello şi Musetta pleacă să vândă o pereche de cercei pentru a face rost de medicamente. Colline îşi ia adio de la vechea şi unica lui manta pe care o va vinde pentru a-şi ajuta prietenii (arie). Rodolfo şi Mimi îşi amintesc de clipele fericite. Mica bonetă roz se află în mâinile sărmanei fete. Prietenii revin. Ei i-au cumpărat bolnavei un manşon călduros pe care aceasta şi-l dorea de mult. Cu un zâmbet fericit pe buze, alături de Rodolfo, Mimi închide ochii pentru totdeauna.

 

*Grigore Constantinescu și Daniela Caraman-Fotea, Ghid de operă, București, 1971

**Ana Buga și Cristina Maria Sârbu, 4 secole de teatru muzical, București, 1999

***Ioana Ștefănescu, O istorie a muzicii universale, Vol. IV, București, 2002