Stagiune

Otello

Giuseppe Verdi

  • Premieră mondială
  • Teatro alla Scala din Milano, 5 februarie 1887
  • Premieră Opera Română Craiova
  • 10 octombrie 2013
  • Durată
  • aprox. 3h – două pauze
  • Menţiuni
  • Spectacol în limba italiană cu supratitrare în limba română

Operă în patru acte compusă de Giuseppe Verdi.

Libretul de Arrigo Boito după celebra piesă Othello a dramaturgului englez William Shakespeare.

Spectacol al Operei Române Craiova pe scena Cercului Militar

 

Conducerea muzicală: Giovanni Pompeo

 

Otello Kristian Benedikt

Desdemona  Federica Vitali

Jago – Cesare Kwon

Emilia Liliana Istrati

Cassio –  Francesco Napoleoni

Roderigo   Stanislav Voloșin

Lodovico Ioan Toma

Montano Dragoș Drăniceanu

Un sol – Adrian Grădinaru

 

Orchestra și Corul Operei Române Craiova

 

Regia artistică: Rareș Zaharia

Scenografia: Răsvan Drăgănescu

Asistent regie artistică: Arabela Tănase
 

Acţiunea se desfăşoară în Cipru la sfârşitul secolului al XV-lea.

ACTUL I

Locuitorii insulei Cipru ocupată de venețieni, printre care Cassio și Iago, doi ofițeri ai lui Otello, guvernatorul maur (arab) al insulei, Desdemona, frumoasa soție a acestuia, Rodrigo, un tânăr nobil venețian și localnicul Montano se află la malul mării. Toți așteaptă cu înfrigurare întoarcerea navei lui Otello, după o aprigă luptă pe care acesta o purtase împotriva turcilor. Furtuna izbucnește. Corabia apare la orizont, dar se apropie cu greu de ţărm. În sfârsit, acostează și aclamat de mulțime, Otello debarcă și anunță victoria împotriva turcilor. Mulțimea ovaționează, dar doi oameni îl privesc cu dușmănie pe Otello: Rodrigo, îndrăgostit de Desdemona și Iago, care își urăște de moarte comandantul fiindcă nu a fost ridicat la rangul pe care socotea că-l merita. Se aprind focuri și petrecerea începe. Nebănuit de nimeni, Iago urzeşte un plan diabolic, menit să-l distrugă pe Otello. Îl consolează pe Rodrigo, sfătuindu-l să nu piardă speranța împlinirii visurilor sale de dragoste, apoi, acelasi Iago, îl îndeamnă pe Cassio să bea pahar cu pahar, deși, în curând, tânărul căpitan trebuie să intre în gardă. Perfid, Iago atrage atenția nobilului Montano asupra stării în care a ajuns Cassio și îl cheamă pe Rodrigo să adreseze celui ameţit cuvinte jignitoare. Cei doi tineri se înfruntă, dar lupta dintre ei este întreruptă de apariția lui Otello și a Desdemonei. Judecându-l aspru pe Cassio, guvernatorul îl destituie. Mulțimea se împrăştie. Rămaşi singuri, Otello și Desdemona se îmbrățișează cu dragoste.

ACTUL II

Pentru că nu a putut obține iertarea stăpânului său, Cassio cere sfatul lui Iago și, la sugestia acestuia, se adreseaza Desdemonei. Bucuros că totul se desfăşoară conform planului, Iago dă glas credinței sale neclintite în forțele răului, vicleniei și minciunii. Apropiindu-se de Desdemona, Cassio îi cere acesteia să-l ajute să obţină iertarea lui Otello. Cei doi tineri sunt zăriți de către maurul căruia, prin vorbe cu două înţelesuri, Iago îi strecoară în suflet gelozia. Locuitorii Ciprului îi oferă Desdemonei flori și daruri. Zâmbind, aceasta se apropie de Otello cerându-i fără ocolișuri, bunăvoința pentru Cassio; Otello o refuză cu duritate. Întâmplarea vine în ajutorul lui Iago. Soția sa, Emilia, a găsit o frumoasă batistă pe care Desdemona o primise de la soțul ei și a pierdut-o. Din dispariția acestei batiste Iago îşi va face cea mai puternică armă cu care îl va doborî pe Otello. „L-am auzit pe Cassio rostind în somn numele Desdemonei !”, șopteşte Iago la urechea lui Otello. „Cassio are batista pe care tu i-ai dăruit-o soției tale !”, continuă el. Otello suferă groaznic, și este gata să se răzbune pe aceea care l-a înşelat. Mimând supunere și devoțiune, Iago se obligă să-i mai ofere o dovadă zdrobitoare a necredinței Desdemonei.

ACTUL III

Incertitudinea îl chinuie pe Otello. Nebănuind nimic, Desdemona îi cere, din nou, iertare pentru Cassio. Otello izbucneşte cu gelozie și îi cere Desdemonei batista pe care i-o dăruise. Ea nu mai știe unde se află batista. Înnebunit de banuieli, Otello îi aruncă cuvinte jignitoare și rămâne surd la încercările Desdemonei de a se dezvinovaţi. Iago continuă să uneltească: îi propune lui Otello ca, ascuns fiind, să asculte o discuție între el și Cassio. Îndrăgostit de Bianca, dar fără a-i pronunța numele, tânărul comandant îi povestește lui Iago despre întâlnirile sale de dragoste: Iago face în așa fel încât Otello să creadă că femeia despre care Cassio vorbește, cu atâta ușurință, este Desdemona. În plus, Iago strecurase în camera lui Cassio batista Desdemonei pe care acesta o ținea, acum, în mână. Otello este definitiv convins – Desdemona l-a înșelat. Un trimis al Senatului din Venetia, Lodovico, îl anunță pe Otello că este chemat să participe la marele consiliu al Republicii. În timpul absenței, Cassio îl va înlocui pe guvernatorul Ciprului. În prezența ambasadorilor, Otello nu se mai poate stăpâni și își insultă soția. Victoria lui Iago este deplină. În noaptea care va urma, Rodrigo îl va ucide pe Cassio, iar Desdemona va muri și ea.

ACTUL IV

În camera sa, Desdemona se pregătește de culcare. Chinuită de presimțiri negre, își amintește un cântec ascultat în copilărie, cântecul sălciei. Așteptându-și soțul, tânăra femeie rostește o rugăciune, apoi adoarme. Otello vine hotărât să o ucidă pe aceea care i-a „înșelat’’ dragostea și încrederea. Nimic nu-l poate opri. Desdemona moare rostind, „Sunt nevinovată !”. Agitată, Emilia vine să-și anunțe stăpânii că, lovit de moarte în lupta cu Cassio, Rodrigo a dezvăluit toate planurile lui Iago și descoperă îngrozită trupul neînsuflețit al Desdemonei. Atraşi de țipetele ei, sosesc Cassio, Iago și Lodovico. În faţa tuturor, Emilia mărturisește ceea ce știa despre intriga țesută în jurul batistei pierdute. Otello ordonă arestarea lui Iago, apoi înfigându-și un pumnal în piept se prăbușeste alături de cea care a murit nevinovată.

 

*Grigore Constantinescu și Daniela Caraman-Fotea, Ghid de operă, București, 1971

**Ana Buga și Cristina Maria Sârbu, 4 secole de teatru muzical, București, 1999

***Ioana Ștefănescu, O istorie a muzicii universale, Vol. IV, București, 2002