Stagiune

Tosca

Giacomo Puccini

  • Premieră mondială
  • Teatro Costanzi din Roma, 14 ianuarie 1900
  • Durată
  • aprox. 3h
  • Menţiuni
  • Spectacol în limba italiană

Operă în trei acte compusă de Giacomo Puccini.

Libretul de Luigi Illica și Giuseppe Giacosa, după drama La Tosca de Victor Sardou.

Spectacol susținut de Opera Română Craiova pe scena Cercului Militar

 

Regia artistică: Tamas Ferkay

Asistent regie artistică: Arabela Tănase

Scenografie: Răsvan Drăgănescu

Conducere muzicală: Walter Attanasi

Concert-maestru: Dan Bozgan

Maestru de cor: Lelia Candoi

Pregătire muzicală: Corina Stănescu, Maria-Cristiana Stan

Sufleur: Viorica Tomuş

Regie tehnică: Mihaela Grama

Sonorizare: Sorin Tican

Maestru de lumini: Roberto Bujor

Machiaj/coafură: Ioana Boicea, Andra Stanciu

 

Distribuţia:

Floria Tosca Nicoleta Ardelean (Constanța)

Mario Cavaradossi – Francesco Grollo (Italia)

Baronul Scarpia Ștefan Ignat (București)

Cesare Angelotti Dragoș Drăniceanu

Sagrestano Ioan Cherata

SciaronneAdrian George Popescu

Spoletta Florin Ormenișan

Temnicerul Victor Dimieru

Păstorul  Noemi Modra

 

Orchestra și Corul Operei Române Craiova

Acțiunea se petrece la Roma în anul 1800.

ACTUL I

Cesare Angelotti, fostul Consul al Republicii Romane, evadat din închisoarea „Sant’Angello”, se ascunde în biserica „Sant’Andrea della Valle” din Roma. Aici, pictorul Mario Cavaradossi lucrează la o frescă reprezentând-o pe Maria Magdalena. Sacristanul este surprins de asemănarea dintre imaginea pictată și o fizionomie pe care o văzuse de curând. Când pictorul rămâne singur, Angelotti iese din ascunzătoare și recunoscând în Cavaradossi pe vechiul său prieten, îi cere sprijinul. Pictorul promite că-l va ajuta să fugă. Se aude vocea Floriei Tosca, iubita lui Mario, și Angelotti este nevoit din nou să se retragă. Cu toate iscodirile acesteia, Mario nu-și trădează prietenul. Floria recunoaște asemănarea picturii cu Marchiza Attavanti și își manifestă gelozia. Mario o calmează și ea pleacă după ce îl invită la concertul de la palat. Pictorul pleacă împreună cu Angelotti. În timp ce ei se îndreaptă spre o ascunzătoare mai sigură, sosește baronul Scarpia, șeful poliției, în căutarea evadatului. Scarpia găsește un evantai în capela familiei Attavanti și, înainte de a asista la „Te Deum”-ul care celebrează înfrângerea lui Napoleon, strecoară în sufletul Floriei Tosca banuiala ca a fost mințită.

ACTUL II

Scarpia așteaptă cu nerăbdare întoarcerea agenților sai. Prin fereastra apartamentului aude muzica serbării de la Palatul Farnese. Spoletta îi raportează că, deși au urmărit-o pe Tosca și au perchiziționat vila lui Cavaradossi, agenții de poliție nu au reușit să-l găsească pe Angelotti; de aceea l-au arestat pe Cavaradossi. Cu toate torturile la care este supus, Mario nu furnizează nici un amănunt. Tosca refuză și ea să răspundă întrebărilor lui Scarpia dar, auzind chinurile iubitului ei, cedează și dezvăluie locul unde s-a ascuns Angelotti. Este anunțată vestea victoriei lui Napoleon la Marengo. Scarpia ordonă încarcerarea lui Cavaradossi, care urmează să fie executat în zorii zilei pentru trădare. În zadar Tosca se roagă; Scarpia nu-l va ierta pe Mario decât în schimbul favorurilor ei. Tosca acceptă dupa ce obține o execuție simulată pentru iubitul ei și un permis de părăsire a Romei. În momentul în care Scarpia vrea s-o îmbrățișeze, Tosca îl ucide.

ACTUL III

În zorii zilei, pe o terasă a castelului „Sant’Angello”, Mario își așteaptă execuția. Cu emoție, într-o ultimă scrisoare, evocă chipul iubitei sale. Aceasta sosește fericită că i-a obținut iertarea, după o execuție simulată. Vestea morții lui Scarpia îl face pe Mario să pășească fără teamă în fața plutonului de execuție, cu gândul că va putea pleca împreună cu persoana iubită. Plutonul îl ucide însa pe Mario, iar Tosca, disperată, se aruncă de pe platforma castelului, în abis.

 

*Grigore Constantinescu și Daniela Caraman-Fotea, Ghid de operă, București, 1971

**Ana Buga și Cristina Maria Sârbu, 4 secole de teatru muzical, București, 1999

***Ioana Ștefănescu, O istorie a muzicii universale, Vol. IV, București, 2002