Repertorio

Gianni Schicchi

Giacomo Puccini

  • Premiere mondiale
  • Metropolitan Opera din New York, 14 decembrie 1918
  • L'Opera Romena Craiova Premiere
  • 20 octombrie 2019
  • Tempo di Lunghezza
  • Aproximativ o oră
  • Menzioni
  • Spectacol în limba italiană cu supratitrare în limba română

Operă comică într-un act compusă de Giacomo Puccini.

Libretul de Giovacchino Forzano, bazat pe o întâmplare menționată în „Divina Commedia” de Dante Alighieri


Acțiunea se desfășoară în Florența, în anul 1299.

În casa bogătașului Buoso Donati. În jurul patului în care zace Buoso, decedat de câteva ore, sunt strânse toate rudele sale. Ele îl plâng cu hohote și așteaptă cu înfrigurare deschiderea testamentului, menit să-i facă moștenitorii averii sale. Totuși, un zvon îi neliniștește: se vorbea mult în oraș că bătrânul și-ar fi lăsat averea unei mănăstiri.

 

Deocamdată ei caută actul cu înfrigurare, pe care, în sfârșit, îl găsește una dintre rude, tânărul Rinuccio. Mătușa acestuia, bătrâna Zita, deschide testamentul și, spre disperarea lor, constată că zvonurile se adeveresc: Buoso a lăsat toate bunurile sale unei mănăstiri! Cu toții sunt cuprinși de amărăciune și indignare. În mijlocul vacarmului general, tânărul propune să fie chemat țăranul Gianni Schicchi, renumit pentru deșteptăciunea sa. Rinuccio o iubește pe frumoasa Lauretta, fiica lui Schicchi, și sperase că, primind o parte din succesiune, s-ar fi putut imediat însura cu ea.

 

La chemarea lui Rinuccio, Gianni Schicchi a și sosit împreună cu fiica sa. Rudele îl primesc cu răceală, astfel că Gianni vrea să plece. Văzând supărarea tatălui ei, Lauretta îl roagă să rămână și s-o ajute pentru a-și găsi fericirea alături de Rinuccio. După ce a reflectat asupra situației, Schicchi promite în cele din urmă că le va veni în ajutor. În primul rând o trimite pe Lauretta să stea afară pe balcon, căci ea nu trebuie să afle nimic din cele ce se vor întâmpla. Aflând că, în afară de rude, nu știe încă nimeni despre moartea bătrânului, Gianni Schicchi dispune transportarea trupului neînsuflețit în camera alăturată.

 

Pe neașteptate apare medicul Spinelloccio, venit să-și vadă bolnavul. Gianni se ascunde repede în dosul perdelei patului și, imitând vocea mortului, îl anunță pe doctor că se simte mult mai bine. Acesta, mândru de cunoștințele sale medicale, pleacă.

 

Acum Gianni Schicchi expune rudelor planul său: se va îmbrăca în halatul lui Buoso și, astfel travestit, va dicta testamentul. Rudele sunt încântate de această întorsătură și în timp ce-l travestesc, fiecare caută să obțină cu ajutorul său obiectele cele mai prețioase ale moștenirii. Gianni promite pe rând fiecăruia satisfacerea dorinței. Dar înainte de a se începe redactarea testamentului, el le atrage atenția asupra legii din Florența care prevede pedeapsa cu tăierea mâinii drepte precum și exilul pentru cei care contribuie la falsificarea unui testament. Deci totul trebuie să rămână în cel mai strict secret. În fine, el poruncește să se facă întuneric în cameră și apoi se culcă în patul lui Buoso.

 

Sosește acum notarul cu cei doi martori, pantofarul Pinellino și vopsitorul Guccio. „Bolnavul“ începe să dicteze testamentul și fiecare moștenitor primește câte ceva. Au mai rămas de împărțit obiectele cele mai de preț din moștenire: catârul, casa din Florența și moara din Signa. Acestea sunt lăsate de „bolnav” celui mai bun prieten al său – care nu este altcineva decât Gianni Schicchi! Rudele sunt înfuriate și încearcă să protesteze, dar tot ele se calmează repede când Schicchi le reamintește pedeapsa care se aplică falsificatorilor de testamente.

 

După semnarea testamentului de către notar și cei doi martori, aceștia pleacă. Se produce o mare învălmășeală, rudele indignate se aruncă asupra lui Gianni Schicchi care, în cele din urmă, reușește să-i scoată afară din casă – acum proprietatea sa.

 

Lauretta și Rinuccio, care s-au aflat în tot acest timp pe balcon, se apropie fericiți. Gianni Schicchi se adresează în mod glumeț publicului, arătând că pentru această faptă a fost pedepsit cu alungarea sa în infern.

 

* Nicolae Negrea, Cartea spectatorului de operă, Editura Muzicală a Uniunii Compozitorilor, București, 1958