Arabela Tănase
Regizor
Arabela Tănase a absolvit cursurile Liceului de Muzică din Craiova şi ale Universităţii Naţionale de Muzică din Bucureşti – specializarea Regie teatru muzical, clasa prof. George Zaharescu.
Din anul 2000 este regizor artistic al Teatrului Liric „Elena Teodorini“ (actualmente Opera Română Craiova). În această postură, a pus în scenă importante spectacole ale liricului craiovean, precum operele „La Traviata“, „Lucia di Lammermoor“, „Dramă la mănăstire“ – premieră absolută, „Don Pasquale“, „Boema“, „Bărbierul din Sevilla“, operetele „Liliacul“, „Văduva veselă“, cantata profană (cu balet) „Carmina Burana“ și comedia muzicală „Uite tata, nu e tata“. Tot Arabelei Tănase îi aparține concepția artistică a numeroase spectacole lirice, omagiale, comemorative și de sărbători.
A asigurat asistenţa regizorală la cele mai multe premiere şi reluări ale teatrului: „Carmen“, „Trubadurul“, „Don Giovanni“, „Bal mascat“, „Turandot“, „Contesa Mariza“, „Văduva veselă“, „Nabucco“, „Cavalleria rusticana“, „Paiaţe“, „Aida“, „Braconierul“, „Boccaccio“, „Madama Butterfly“, „Tosca“, „Lăsaţi-mă să cânt“, „Falstaff“, „Don Pasquale“, „Cenușăreasa“, „Rigoletto“.
Meditând serios asupra raportului dintre actul creator propriu-zis şi cel interpretativ, Arabela Tănase, în calitatea sa de regizor, a înţeles să îmbrăţişeze creaţia altora nu doar refăcând drumul compozitorului, ci şi încercând să descopere semnificaţiile fiecărei partituri printr-o severă, riguroasă și savantă analiză. De aceea, versiunile sale regizorale poartă pecetea unei viziuni artistice constând din fuziunea echilibrată a afectului cu raţiunea, a sensibilului cu abstractul şi trecerea lor în planul sobru al gândirii estetice şi filosofice.
În demersul regizorului Arabela Tănase de a coordona dramaturgia muzicală şi de a da viaţă scenică unei reprezentaţii, colaborarea eficientă cu principalii săi parteneri – cântăreţii, actorii, dirijorul, scenograful, maestrul de cor, coregraful şi efectivul ce serveşte scena (mânuitorii de decor, recuziterii, electricienii – prin intermediul regizorului tehnic) – a fost şi rămâne esenţială, determinantă.