Bună seara, domnule Wilde!

Comedie muzicală în două tablouri după piesa de teatru Ce înseamnă să fii onest de Oscar Wilde.

Muzica: Alexandru Iosub

„Piesa ne înfăţişează, în stilul vivace, inconfundabil al lui Oscar Wilde, ce aplică magistral în comedie principiul conform căruia viaţa imită arta, şi nu arta imită viaţa, o poveste plină de spirit şi graţie, care se încheie fericit prin naşterea unor cupluri engleze adorabile.

Prima parte a ACTULUI I se petrece la reşedinţa londoneză a tânărului gentleman şi dandy Algernon. Apoi, acţiunea se mută la ţară, la reşedinţa prietenului său, Jack, care este tutorele serios şi responsabil al unei tinere pline de farmec, Cecily, pe care se străduieşte să o ţină departe de tentaţiile Londrei. Tentaţii de care se bucură el însuşi, printr-un artificiu extrem de ingenios. Cortina se ridică pentru a ne oferi o scenă plină de vervă între cei doi prieteni: ei descoperă că, pentru a se putea bucura în voie de viaţă şi a se sustrage de la plicticoasele obligaţii sociale, şi-au inventat fiecare câte un personaj-paravan. Algernon şi-a inventat un prieten, „Bunbury”, care trebuie îngrijit – are crize când nu te aştepţi! –, iar Jack şi-a inventat un frate, „Onest”, care se distrează la Londra şi trimite facturile exorbitante la ţară. Dar totul se schimbă – şi se declanşează un lanţ de situaţii şi întorsături comice de situaţie, în cascadă – în momentul în care cei doi se îndrăgostesc de două tinere domnişoare, fermecătoare şi posesoare a unor trăsături ce ţin de umorul tipic englezesc. Sub identitatea falsă de „Onest”, Jack o cere în căsătorie pe verişoara lui Algernon, Gwendolen, cu toată opoziţia mamei sale, Lady Bracknell, un monument de preţiozitate high-life de un ridicol şi umor involuntar desăvârşit. Întrucât din interogatoriul pretendentului reiese că Jack (Onest) este un copil găsit, Lady Bracknell îl somează pe nefericitul pretendent să se prezinte cu cel puţin un părinte de orice sex, până la sfârşitul sezonului, altfel o pierde pe Gwendolen. Disperarea lui Jack este topită de curajoasa şi fermecătoarea Gwendolen, care, deşi nu o poate influenţa pe mama ei, îi promite să-l viziteze la ţară pentru a găsi o soluţie. Algernon află cu acest prilej adresa de la ţară a lui Jack şi se hotărăşte să o cucerească pe micuţa Cecily, dându-se drept fratele lui Jack, „chefliul Onest”. Acest fapt va complica situaţa: acum avem doi gentlemeni care se dau drept „Onest”!

În ACTUL AL II-LEA, rămânem la conacul de la ţară al lui Jack. Algernon, care încă se dă drept Onest, o cere în căsătorie pe Cecily şi – stupefiat – află că numai sub numele de „Onest” tânăra îl poate accepta. Astfel că se hotărăşte să se boteze în secret. Acelaşi lucru i se întâmplă şi lui Jack, când o revede pe Gwendolen şi realizează că merită să facă orice scarificiu pentru ea. Comicul de situaţie şi de limbaj devin şi mai savuroase când cele două domnişoare englezoaice se întâlnesc în jurul mesei de ceai şi îşi fac confidenţe una alteia despre logodnicul ideal „Onest”. Vor afla, oripilate, că idealul s-a spulberat: nu se numesc „Onest”, ci insipidul Jack, respectiv Algernon, care sună „farmeceutic”.

Lady Bracknell intervine, pe urmele fiicei sale,  tocmai când cele două cupluri s-au împăcat – iar încurcăturile prind un nou avânt, pentru a se limpezi, printr-o nouă lovitură de teatru ce duce la descoperirea adevăratei origini a lui Jack; copilul găsit nu este altul decât… fratele mai mare al lui Algernon, iar tatăl lor se numea chiar ONEST! Finalul readuce adevărul şi valorile tinereţii şi fidelităţii în iubire, iar cuplurile tinerilor sunt întregite de cel al doctorului şi al guvernantei, spre bucuria generală.

Comedia muzicală Bună seara, domnule Wilde! recreează, prin intermediul unei intrigi extrem de precis conduse, din surpriză în surpriză, o lume a valorilor tinereţii, candorii, prieteniei, loialităţii şi iubirii în conflict declarat cu falsul, interesul pecuniar şi convenţionalismul social de sorginte burgheză, izvor nesecat al comicului englezesc”.

*Alina Rece – regizor