Falstaff

Operă bufă în trei acte compusă de Giuseppe Verdi.

Libretul de Arrigo Boito, adaptat după piesele Henry IV și Nevestele vesele din Windsor de Shakespeare. A fost ultima operă compusă de Giuseppe Verdi.

Acțiunea se petrece în orășelul Windsor din Anglia, în timpul domniei regelui Henric al IV-lea.

ACTUL I

Tabloul 1

La hanul unde a poposit, bătrânul şi grăsanul petrecăreţ John Falstaff discută batjocoritor cu doctorul Caius, care l-a acuzat de înşelătorie. Îşi cheamă servitorii, Bardolfo şi Pistola, încredinţându-le misiunea de a duce, unor doamne din oraş, răvaşe de dragoste. Cei doi îl refuză în numele onoarei, înfuriindu-l.

Tabloul 2

Alice şi Meg se amuză citind scrisorile primite, cu text identic, de la Falstaff. Împreună cu doamna Quickly şi fiica Alicei, Nanetta, se hotărăsc să-i dea o lecţie. Lor li se adaugă şi Fenton, un tânăr îndrăgostit de fata Alicei.

ACTUL II

Tabloul 1

Doamna Quickly vine la han cu vestea că Alice îşi aşteaptă curtezanul acasă „de la două la trei”. Ford, soţul Alicei, bănuitor, intră şi îşi oferă serviciile, aflând cu stupoare că deja s-a fixat o întâlnire. Furia sa nu are margini.

Tabloul 2

Femeile fac haz de apropiata vizită a lui Falstaff. Totodată îi promit Nanettei să o ajute să-şi realizeze visul de a se mărita cu Fenton, în loc de doctor Caius, care a fost ales de Ford. Falstaff soseşte şi îşi începe galanteriile, întrerupt de doamna Quickly care anunţă că Ford împreună cu un grup de bărbaţi, vine să-l pedepsească. După o goană nebunească prin casă, Falstaff scapă ascuns în coşul cu rufe murdare, aruncat în Tamisa.

ACTUL III

Tabloul 1

Reîntors la han, Falstaff se usucă, meditând asupra surprizelor vieţii. O priveşte cu neîncredere pe doamna Quickly, aducătoare a unui nou mesaj. Totuşi, primeşte să se întâlnească cu doamnele noaptea în parcul oraşului, travestit în „vânătorul negru”.

Tabloul 2

Femeile au organizat un adevărat bal mascat. Îl aşteaptă pe Falstaff, care vine la întâlnire, legănându-şi burdihanul. Nu are nici o clipă de răgaz să se bucure de graţiile Alicei şi ale doamnei Meg. De peste tot năvălesc spiriduşi şi fiinţe înspăimântătoare, care îl maltratează. În culmea disperării, Falstaff capitulează, recunoscându-şi vinovăţia. Ford cere iertare soţiei sale pentru bănuiala nedreaptă şi, pentru a-i împăca pe toţi, propune ca balul să se termine cu căsătoria Nanettei. Dar şi el este păcălit când vede că a binecuvântat unirea lui Caius cu o fată necunoscută, de fapt Bardolfo travestit. Nanetta şi Fenton îl imploră să ierte păcăleala şi Ford trebuie să se recunoască învins. Un mare cor (fuga) încheie petrecerea, iar Falstaff conchide că tot el a fost cel victorios, căci isteţimea lui i-a amuzat pe toţi, într-o lume care, până la sfârşit, este doar „o mare glumă”.

*Grigore Constantinescu și Daniela Caraman-Fotea, Ghid de operă, București, 1971

**Ana Buga și Cristina Maria Sârbu, 4 secole de teatru muzical, București, 1999

***Ioana Ștefănescu, O istorie a muzicii universale, Vol. IV, București, 2002