Repertoriu

Madama Butterfly

Giacomo Puccini

  • Premieră mondială
  • Teatro alla Scala din Milano, 17 februarie 1904
  • Premieră Opera Română Craiova
  • 30 martie 2024
  • Durată
  • aprox. 3h – două pauze
  • Menţiuni
  • Spectacol în limba italiană cu supratitrare în limba română

Operă în trei acte compusă de Giacomo Puccini.

Libretul de Luigi Illica și Giuseppe Giacosa (bazat pe o povestire de John Luther Long și o piesă de David Belasco).


Acțiunea are loc la începutul secolului al XX-lea în Japonia, lângă portul Nagasaki.

ACTUL I

Locotenentul de marină Benjamin Franklin Pinkerton din SUA închiriază o casă și se căsătoreste cu o soţie la Nagasaki, deşi nu intenţionează în mod serios să rămână în Japonia. Mr. Sharpless, consulul american, vine la nuntă. Pinkerton îi vorbește consulului într-un mod frivol, el consideră căsătoria aceasta un aranjament temporar, aşa cum este și închirierea casei. El spune: „În ţara asta contractele sunt tot atât de flexibile ca și casele. Aşa că mă căsătoresc după moda japoneză: pentru 999 de ani. Dar pot anula contractul în orice lună”. Cei doi vorbesc despre mireasă, frumoasa și tânara Cio-Cio-San, al cărei nume înseamnă „fluture” („butterfly” în engleză). Consulul îl avertizează pe locotenent că fata ia în serios această căsatorie. Dar Pinkerton spune: „Nu văd de ce ar fi rău să dresez acest fluture pentru zborul dulce al iubirii“. Cei doi bărbaţi ciocnesc paharele de vin. Consulul: „Să bem pentru familia ta care e departe!”. Pinkerton: „Și pentru ziua când mă voi căsători în mod serios cu o soţie adevărată americană!”.

Mireasa urcă dealul împreună cu familia și prietenii. Ei cântă: „Ce mult cer! Ce multă mare!… Suflă o briză dulce de primăvară!… Ce multe flori!”. Mireasa cântă: „Pe mare și pe pământ, eu sunt cea mai fericită fată din Japonia. Ba nu! A întregii lumi! Prieteni, eu am răspuns chemării iubirii. Mă aflu în pragul iubirii, acolo unde se adună toate bucuriile celor vii și celor morţi”.

Are loc ceremonia de nuntă. Apoi, petrecerea de nuntă este întreruptă de către unchiul miresei, un preot japonez. El a aflat că Cio-Cio-San a vizitat Misiunea Creştină pentru că doreşte să devină creştină. Unchiul o blestemă: „Cio-Cio-San! Cio-Cio-San! Nenorocire! Ce-ai făcut la Misiune? Ea a renegat cultul străbunilor! Kami Sarundasiko! O mare nenorocire ameninţă sufletul tău corupt! Tu te-ai lepădat de noi, noi ne lepădăm de tine!”. Musafirii sunt speriaţi și fug. Petrecerea s-a terminat. Mireasa și mirele sunt singuri. Ei cântă un duet de dragoste: „Stelele sunt ca nişte ochi care ne privesc… Vino! Vino! Cerul râde în extazul iubirii…”

ACTUL II

Trei ani mai târziu, în acelaşi loc. Cio-Cio-San (adică „Doamna Cio-Cio-San”, „Doamna Fluture”) este acasă cu menajera Suzuki. Aceasta se roagă zeilor ca Cio-Cio-San să plângă mai puţin, pentru că de trei ani ele nu mai au nicio veste de la Pinkerton. Suzuki este îngrijorată și pentru că le-au mai rămas foarte puţini bani. Dar Cio-Cio-San spune: „Zeii japonezi sunt graşi şi leneşi. Sunt sigură că Zeul american răspunde mai repede celor care îl imploră. Dar mă tem că nu ştie că noi facem parte din familia lui”. Cio-Cio-San are încredere că soţul ei se va întoarce. Prinţul Yamadori, care ştie că Cio-Cio-San este părăsită de soţul ei, vine şi o cere în căsătorie. Cio-Cio-San îl refuză, spunând că ţara ei este SUA și potrivit legilor ei, ea este căsătorită. Mr. Sharpless, consulul american, vine să-i citească o scrisoare pe care a primit-o de la Pinkerton. El este aşa de mişcat de emoţia tinerei doamne, încât nu poate să-i citească scrisoarea până la sfârşit. Nu-i poate spune că Pinkerton a părăsit-o, dar în schimb o îndeamnă să accepte oferta de căsătorie a Prinţului Yamadori. Cio-Cio-San este îngrozită de o asemenea sugestie; ea îl aduce în cameră pe micul ei fiu. Cio-Cio-San spune că numele copilului este Durere, dar când tatăl lui se va întoarce, el se va numi Bucurie. Mr. Sharpless promite să-i spună lui Pinkerton că este tatăl unui copil. După plecarea consulului, se aude o bubuitură de tun în port, Cio-Cio-San se uită prin telescop și vede vaporul american „Abraham Lincoln”, vaporul lui Pinkerton. Ea este peste măsură de fericită. Cio-Cio-San și menajera Suzuki decorează camerele cu flori și îl asteaptă pe Pinkerton. Când vine noaptea, Suzuki și copilul adorm, dar Cio-Cio-San continuă să aştepte trează.

ACTUL III

Un interludiu orchestral marchează intrarea vaporului „Abraham Lincoln“ în portul Nagasaki, la răsăritul soarelui. Suzuki se trezeşte și o convinge pe Cio-Cio-San că trebuie să se odihnească. Cio-Cio-San și copilul merg în altă cameră să se culce. Sosesc Pinkerton și consulul care stau de vorbă cu Suzuki. Pinkerton este însoţit de soţia lui, Kate. Aceasta vorbeşte cu Suzuki, spunându-i că va avea grijă de copil, ca și cum ar fi al ei, dar Suzuki este foarte necăjită că Cio-Cio San va trebui să se despartă de copil. Pinkerton este atât de plin de remuşcări și atât de ruşinat, încât fuge de acolo și le lasă pe doamne să lămurească lucrurile în absenţa lui. Cio-Cio-San intră și află adevărul. Ea acceptă să dea copilul, dar cere ca Pinkerton să vină peste o jumătate de oră să-l ia. Când este singură în camera ei, Cio-Cio-San ia pumnalul tatălui ei și citeşte inscripţia de pe el: „Cine nu poate trăi cu cinste, trebuie să moară cu cinste”. Cuvintele acelea au fost mesajul Mikado-ului către tatăl lui Cio-Cio-San, în urmă cu mulţi ani. Tatăl lui Cio-Cio-San şi-a luat viaţa cu acel pumnal. Acum, Cio-Cio-San îşi ia rămas bun de la fiul ei: „Tu care din Paradis ai coborât la mine, uită-te la chipul mamei tale, ca să-l ţii minte. Uită-te bine la mine! La revedere dragostea mea…”. Apoi îi spune copilului să plece și se sinucide cu pumnalul tatălui ei. Pinkerton se întoarce, strigând-o: „Butterfly! Butterfly!…”

 

*Grigore Constantinescu și Daniela Caraman-Fotea, Ghid de operă, București, 1971

**Ana Buga și Cristina Maria Sârbu, 4 secole de teatru muzical, București, 1999

***Ioana Ștefănescu, O istorie a muzicii universale, Vol. IV, București, 2002