Stagiune

Elixirul dragostei

Gaetano Donizetti

  • Următoarele reprezentații
  • 04 Februarie, ora 19:00 Cumpără bilet Biletele pot fi cumpărate de pe www.craiovaculturala.ro
  • Premieră mondială
  • Teatro Cannobiana din Milano, 2 mai 1832
  • Premieră Opera Română Craiova
  • 26 februarie 2015
  • Durată
  • aprox. 2h, 40’ – o pauză
  • Menţiuni
  • Spectacol în limba italiană cu supratitrare în limba română

Operă în două acte compusă de Gaetano Donizetti.

Libretul de Felice Romani.

Spectacol al Operei Române Craiova pe scena Cercului Militar

 

Distribuția:

Adina – Larisa Ștefan

Nemorino – Daniel Magdal

Belcore – Gangsoon Kim

Il Dottor Dulcamara – Ioan Cherata

Gianetta – Nora Păunescu

Ginepra – Anca Țecu

Martino – Adrian George Popescu

Tonio – Laurențiu Nicu

Sindaco – Alexandru Chera

Vito – Victor Dimieru

Proprietarii Trattoriei – Dan Cornescu, Anca Iosub, Mădălina Zamfir

 

Orchestra, Corul și Baletul Operei Române Craiova

Conducerea muzicală: Dumitru Cârciumaru

 

 

Regie artistică: András Kürthy

Asistent regie artistică: Arabela Tănase

Coregrafie: Adrian Mureșan

Asistent coregrafie: Laurențiu Nicu

Scenografie: Răsvan Drăgănescu

Acţiunea se desfăşoară într-un sat italian, în secolul XIX.

ACTUL I

Tăranii aflați la seceriș se odihnesc (Bel conforto al mietitore). Nemorino (un nume sugestiv: Micul Nimeni) se retrage pentru a admira frumusețea Adinei și a-și deplânge iubirea fără speranță (Quanto è bella, quanto è cara). Adina le citește țăranilor un fragment din legenda lui Tristan și Isolda (Della crudele Isotta). Scena este întreruptă de sosirea unui grup de militari, în frunte cu sergentul Belcore (Inimă frumoasă), care începe deîndată să o curteze pe Adina (Come Paride vezzoso). După retragerea soldaților, care provocaseră vâlvă, Nemorino i se adresează Adinei, rămasă singură, dar ea îl respinge din nou (Chiedi all’aura lusinghiera).

Sătenii se adună pentru a se minuna de un străin de vază care sosește într-o mașină ciudată. Intră în scenă doctorul Dulcamara (Dulce-amar) (Udite! Udite!) fascinând lumea cu poțiunile sale miraculoase. Auzindu-l pe doctor, Nemorino îl roagă să-i facă rost de elixirul reginei Isolda din poveste (Voglio dire, lo stupendo). Dulcamara iese din încurcătură urgent, vânzându-i lui Nemorino o sticlă cu vin de Bordeaux, pe post de elixir, și îl asigură că poțiunea își va face efectul până a doua zi.

Nemorino prinde curaj, fiind sigur că peste o zi inima Adinei va fi a lui (Esulti pur la Barbara!). Comportamentul său o întărâtă pe Adina care acceptă cererea în căsătorie a lui Belcore și fixează nunta peste șase zile. Nemorino râde, fiind sigur că până atunci Adina avea să-l iubească pe el. Între timp, Belcore primește un ordin că a doua zi trebuie sa-și continue drumul. Nemorino, disperat, o imploră pe Adina să nu se mărite (Adina, credimi) iar apoi imploră ajutorul doctorului care între timp plecase, stârnind batjocura satului.

ACTUL II

Petrecerea e în toi, toată lumea cântă, dansează și închină paharul în cinstea tinerei perechi (Cantiamo, facciam brindisi). Dulcamara interpretează o barcarolă veselă împreună cu mireasa (Io son ricco e tu sei bella). Totuși, inima Adinei nu e împăcată pentru că Nemorino nu e de față și astfel nu-și poate savura, pe de-a-ntregul, răzbunarea.

După plecarea petrecăreților, Dulcamara se înfruptă din resturile ospățului. Apare întristatul Nemorino care își vede spulberate toate speranțele, crezând că ultima șansă este să mai cumpere din elixir. Dulcamara îl încurajează spunându-i că dacă dorește să obțină un efect mai rapid, să ia mai mult din poțiune (iar el, între timp, avea s-o ia din loc). Aflând că Nemorino nu are bani, pleacă, spunându-i să-l caute când va avea cu ce plăti. Nemorino e deznădăjduit, nevăzând nicio cale de ieșire.

Intră în scenă Belcore, nedumerit că Adina vrea să-și amâne nunta la ceas de seară (La donna è un animale). Îl vede pe Nemorino și întrebându-l de ce e necăjit, află că are nevoie de bani și nu știe de unde să-i ia. Belcore îi dă soluția: să se înroleze în armată. Nemorino e gata de acest sacrificiu (Venti scundi..., Ai perigli della guerra).

Apare Gianetta, plină de mister, în mijlocul femeilor și se lasă rugată până să le împărtășească secretul: unchiul lui Nemorino a murit lăsând nepotului o avere fabuloasă și brusc, Nemorino devine idolul tuturor femeilor (Saria possibile). Între timp apare Nemorino în carne și oase, după consumarea unei porții zdravene de „elixir” (Dell’elisir mirabile). Nu-și poate explica comportamentul femeilor, dar apoi pune totul pe seama efectului provocat de elixir.

Sosește și Adina care îl vede uimită pe Nemorino îndepărtându-se, înconjurat de femei. Dulcamara profită de întâmplare pentru a spune tuturor că succesul neașteptat al lui Nemorino se datorează licorii sale și-i povestește Adinei câte ar fi fost în stare Nemorino pentru a obține elixirul și a cuceri inima iubitei sale. Adina își dă seama că Nemorino o iubea cu adevărat (Quanto amore). Dulcamara îi oferă și fetei poțiunea miraculoasă pentru a soluționa situația, însă fata își regăsește siguranța de sine: ea are un leac mai bun decât licoarea lui Dulcamara...

Nemorino revine singur. La plecare observase lacrimile din ochii Adinei și e convins că și fata îl iubește (Una furtiva lagrima). Adina face rost de contractul de înrolare în armată și i-l aduce, rugându-l să nu-și părăsească pământul natal (Prendi, per me sei libero). Totuși, nu-i declară iubirea. Mânios, Nemorino o refuză. Atunci, fata rostește, în fine, cuvintele pe care flăcăul voise atât de mult să le audă.

Revine Belcore și, dând cu ochii de fericita pereche, e nevoit să se recunoască învins (Alto! Fronte!). În lume sunt destul femei și pentru el. Între timp, Dulcamara se pregătește să plece, nu înainte de a le vinde sătenilor tot stocul de elixir (Ei corregge ogni difetto), Adina și Nemorino fiind dovada vie a puterii sale. Îndrăgostiții și toată suflarea satului – cu excepția lui Belcore – își iau rămas bun de la doctor, plini de recunoștință.

 

*Text realizat de András Ádám Kürthy