Drumu-i lung, povestea-i scurtă

Poveste muzicală inspirată din folclor într-un singur act compusă de Florin Comișel.

Textul: Cezar Țipa

În spectacol există o vastă galerie de personaje, pe care Cezar Țipa le-a creat pornind de la cuvânt.

A reușit să pună-n scenă personaje puternic definite caracteriologic, în așa fel încât oricât de scurt este, rolul nu poate fi considerat rol secundar. Se vor putea remarca nuanțele vorbirii, expresivitatea cuvântului românesc, ironia și pildele prezente la tot pasul.

Regăsim în acest basm (pentru că de fapt este un basm clasic), tema generală a luptei între bine și rău; deosebit de importantă pentru copii și de ce nu, pentru adulți este evidențierea următoarelor trăsături umane: lenea – cinstea; bunătatea – răutatea; disponibilitatea în comunicare, speranța (de a găsi fericirea, împlinirea) etc.

Situațiile sunt explicite (aluziv sau faptic-gestic), iar învățăturile ușor de extras.

Actorii teatrului nostru, obligatoriu, au trebuit să se-ntoarcă la perioada copilăriei; nu ar fi avut altfel cum să contureze un personaj, dacă-n „birouașul cu sertare” al amintirilor nu ar fi rămas intact cel încărcat cu emotivitatea, naivitatea, curățenia sufletească, ochii mari și senini ai copiilor care au fost cândva.

Despre muzica compozitorului Florin Comișel, suportul acestui basm, maestru Alexandru Racu spune că „este o muzică accesibilă, cu melodii generoase, de largă inspirație, ușor de reținut de auditor și cu un impact direct asupra spectatorului”.

*Caietul program de la premiera spectacolului din data de 4 octombrie 2003