Stagiune

Oedipe - pe înțelesul tuturor

Ș.Ignat - I. Mareș

De ce Enescu?

Pablo Casals spunea: „Enescu este cel mai mare fenomen muzical de la Mozart”.

Jehudi Menuhin îl completează: „Pentru mine, Enescu va rămâne una dintre veritabilele minuni ale lumii (…) rădăcinile puternice și noblețea sufletului său sunt provenite din propria lui țară, o țară de inegalată frumusețe”.

Muzica lui George Enescu își trage esența din seva folclorului românesc. Prin pana sa, muzica este spiritualizată, sublimată și eliberată de stridențe. Enescu face cu materialul melodic exact ceea ce face Brâncuși cu piatra: îi da zbor. Prin muzica sa (de fapt prin toată viața sa), Enescu atinge cea mai de sus treaptă a muzicii prin cvintupla manifestare a măiestriei sale: violonist, pianist, dirijor, profesor și compozitor. Recunoscut în egală măsură de toți contemporanii săi drept un muzician de geniu, Maestrul redefinește ideea de românitate.

 

OEDIPE PE ÎNȚELESUL TUTUROR

Este nevoie să-l înțelegem pe George Enescu și prin prisma operei Oedipe, singura lucrare lirică (tragedie lirică) ce a necesitat peste 20 de ani de muncă și care, după cum afirma chiar George Enescu, i-a fost și cea mai dragă.

Fundația George Enescu propune o serie de concerte școală în diverse locații cum ar fi școli și licee, facultăți, filarmonici și opere. La aceste concerte vor avea acces toți cei interesați de muzică în general și cei interesați de muzica lui Enescu în special. Vrem să arătăm seva muzicii lui Enescu, modul în care a compus opera Oedipe și elementele la care a recurs compozitorul în vederea realizării capodoperei muzicale. Proiectul își propune să arate, printr-o prezentare amplă, evoluția operei în prima jumătate a secolului XX, perioadă în care George Enescu a compus capodopera universală Oedipe.

Vom face o retrospectiva a acestei opere, cum a luat naștere ideea acesteia precum și concepția dramaturgică generală și strategia laitmotivelor.

Vom arăta publicului o viziune interpretativă a lui Ștefan Ignat, protagonistul a șapte producții, în țară și străinătate, a operei Oedipe.

 

Dezvoltând personajul Oedipe, rolul principal, vom analiza aspecte ale vocalității întâlnite în opera și relația dintre linia melodică a personajului principal și a celorlalte personaje.

Vor fi prezentate de către interpret cele mai frumoase exemple muzicale din operă.

Prezența ritualurilor, în toate cele patru părți ale operei, ritualul nașterii, al dansului, ritualul funebru și cel al atenienilor, vor fi explicate și exemplificate.

Doinele, bocetele și dansurile ce-și au seva în melosul popular românesc și modul cum George Enescu le-a inclus cu mare măiestrie în discursul dramaturgic al capodoperei vor fi amplu dezvoltate.

De asemenea, vor fi prezentate afișe, fotografii și alte elemente extrase din operă.

Sperăm ca publicul, prin interacționare directă cu protagonistul conceptului, să înțeleagă mai bine modul prin care a fost compusă capodopera enesciană.

Vom prezenta mitul lui Oedipe, de la forma originală a lui Sofocle în Oedipe rege și Oedipe la Colon, la forma lui George Enescu și Edmond Fleg, prin contopirea tragediilor, arătând întreaga viață a eroului antic, de la naștere și până la moarte, totul aflându-se sub semnul destinului.

Vom prezenta scenele operei astfel încât auditoriul să înțeleagă tiparele gândite de George Enescu și stabilirea unei gradații emoționale în cele patru părți ale operei.

În anul 1936, la premiera operei, Henri Pruniers afirma: „O mare operă de artă dramatică ne-a fost, în sfârșit, relevată la operă”.

Arthur Honegger, la 19 martie 1936, afirma: „Ne găsim în prezența operei capitale a unuia dintre cei mai mari maeștri; ea poate susține comparația cu culmile artei lirice.”

 

Distribuția:

Basul Ștefan Ignat

La pian - Liana Mareș